Cred ca asta e refrenul potrivit etapei de viata in care ma aflu acum. Si daca tot e inceput de luna, incep si eu cu planuri marete de... slabit. Mda, era si cazul. Am ajuns la un numar nesimtit de kilograme care nu se asorteaza defel cu inaltimea mea, amestecatura care face din mine un butoias de mamica de Luca. Nu stiu cum naiba am ajuns sa cantaresc fix cat aveam in luna a saptea de sarcina, mult, domle, mult. Asa ca e cazul sa ma pun pe treaba slabitului, nu cu diete, ci cu miscare. Partea buna e ca si sotul s-a cam implinit rotunjor, semn ca ne prieste viata la tustrei, asa ca ne vom insoti in incercarea de a da jos mizeria de pe burti, picioare si brate. Eu imi propun sa scap de 5 kg in prima faza, cat mai alaptez, dupa care ma voi mai ruga de inca 5 sa plece de pe fata mea. Sotul cred ca tre sa dea mai mult, sper, macar sa nu fiu eu aia prea grasa si frumoasa din casa.
Daca vedeti seara prin parc doi alergatori strambi, asudati, urmariti indeaproape de un copil alergator deja care imita tot ce fac parintii lui, nu ne deranjati, noi suntem si avem treaba.
Sper ca se intelege de ce nu au mai aparut poze cu mine pe blog in ultimele luni. Prima poza va fi cu mine minus ceva kilograme, abia ma astept!
